„Sarbatoarea Magarilor”...pe scurt o scriere de a lui Nietzsche

Am sa va povestesc pe scurt o scriere de a lui Nietzsche, „Sarbatoarea Magarilor”, ca sa intelegeti mai bine ce au facut minunatii nostri alesi.

De veacuri, locuitorii unei pesteri se inchinau unui idol care trona pe un soclu in mijlocul incaperii. La un moment dat, fara a exista un motiv temeinic, niste „destepti” s-au hotarat sa schimbe idolul. Zis si facut. Au tras idolul jos de pe soclu, l-au facut farame si l-au aruncat cat colo. A doua zi, cand s-au intors de la vanatoare, din reflex au dat sa se inchine inaintea idolului, dar idolul nu fusese inlocuit. Au inceput sa se sfatuiasca ce sa puna in loc. Dupa saptamani de dezbateri, nu au ajuns la un acord. Nicio idee nu fusese acceptata. Cand erau deja disperati, prin fata pesterii trece un magar. S-au hotarat pe loc. El este alesul. Au luat magarul si l-au instalat pe soclu. Zi dupa zi, cand se intorceau de la vanatoare, locuitorii pesterii se inchinau in fata noului lor idol.

Evident, semnificatiile povestii sunt altele.

Eu am ales palierul cel mai accesibil al lecturii. Acesta se potriveste perfect muncii parlamentarilor nostri.

Spre exemplificare, sa luam pachetele de legi care ilustreaza cel mai bine ravagiile pe care le pot face acesti ganditori ai grotelor.

A. Legile sanatatii. Consecinte:

- salarii de mizerie;
– mancarea pentru bolnavi, mai proasta decat a puscariasilor;
– mizerie, sobolani, gandaci;
– lipsa medicamentelor si a altor materiale de uz sanitar.

Astea si multe altele au condus catre un exod masiv al cadrelor sanitare calificate. Cei care au ramas sunt ori prea batrani, ori prea tineri, ori prea putin pregatiti. Nu pot asigura necesarul pentru mentinerea starii de sanatate a cetatenilor. Printre cei ramasi sunt si mari profesionisti. Putini. Pentru a putea supravetui in conditii de decenta minima, s-au organizat pe mini colectivitati de „muls”. Pentru ei, bolnavul nu mai este pacient, ci client. Ma iertati, doamnelor si domnilor! Nu este un repros, este o constatare.

Este o consecinta a legilor care v-au impins in aceasta postura lipsita de onorabilitate. Explicatia care vi se da pentru salariile voastre imunde este o minciuna. Un sistem de asigurari de sanatate bine pus la punct de profesionisti si din care sa nu se fure va poate asigura salariile decente si binemeritate. Inlesnirile fiscale facute investitorilor pot ajuta la cresterea salariilor. Nu este rostul acestei postari sa dea solutii. Solutiile trebuie date de parlamentarii pe care ii veti alege in viitor. Cei care au fost pana acum si sunt inca au stricat si ce facuse bun comunismul.

B. Legile invatamantului. Consecinte.

In anii care s-au scurs de la schimbarea regimului comunist s-au dat o gramada de legi ale invatamantului. A fost locul in care fantezia parlamentarilor nostri a dat pe dinafara.

Au reusit sa il transforme pe profesor in contabil, iar pe elev in „clientul nostru, stapanul nostru”. Pentru a avea catedra, trebuie sa ai obligatoriu un anumit numar de copii. Consecinta: toti prostii trec anul. Romania se trezeste in facultati cu studenti care nici macar a vorbi romaneste nu stiu.

Facultatile de stat, pentru a face rost de bani, accepta la licentiere studenti ai universitatilor particulare, generandu-se astfel o confuzie uriasa in societate. Avem sute de mii de dobitoci cu diploma de la stat.

Facultatile private sunt institutii de jupuit fraieri, iar facultatile de stat au coborat major standardele. Nimeni nu mai da doi bani pe diplome. Pentru majoritatea tinerilor facultatea este doar un mod de a-si prelungi viata fara griji, de a se distra si de a-si „tapa” intr-un mod legitim parintii. Calitatea deplorabila a invatamantului romanesc i-a inoculat tanarului ideea ca, urmare a cunostintelor dobandite in scoala, nu are cum sa se intretina singur. Si are perfecta dreptate.

Un alt efect al legilor invatamantului este acela ca profesorii si-au pierdut respectul de sine. Lefurile de mizerie i-au transformat intr-un fel de „calici ai blocurilor”. Capitalul simbolic pe care li-l dadea eticheta de „dascal” s-a dus dracului. De ce sa-l mai respecti, daca vezi ca munca lui nu-ti mai ajuta copilul sa ajunga sa aiba propria paine? Cum sa-l mai respecti cand il vezi in aceleasi haine ponosite toata saptamana? Ce respect sa ii mai acorzi cand il vezi in fata Guvernului cersind niste banuti in plus?

Deci inca o zona de cel mai mare interes strategic pentru societate a fost facuta praf.

V-am dat doar ... exemple care sa-mi sustina afirmatia facuta la inceput. In aceste cazuri, parlamentul a facut mult mai rau decat sa franeze. A derapat total. Ne-a creat toate premisele ca in urmatorii ani sa ajungem o tara bolnava si cretina. Impotenta lor intelectuala fiind mascata de sloganul: „Nu sunt bani!”. O mare minciuna, dragii mei! Bani sunt! Si inca multi. Doar ca si-i impart intre ei. Si uite asa ajungem si la argumentarea celei de a doua afirmatii pe care am facut-o – „Parlamentul, epicentrul coruptiei”.

... fragment din blogul  lui  Sorin Ovidiu Vantu

sursa: INTERNET