Tulburarea de alienare parentală(Parental Alienation Disorder)

Propuneri de includere a Tulburării de alienare parentală

(Parental Alienation Disorder) în DSM V

Traducerea şi adaptarea după Dr. William Bernet

Articol publicat în volumul  Probleme actuale ale ştinţelor umaniste,

Analele ştiinţifice ale doctoranzilor şi competitorilor, Chişinău, 2011.

     Noţiunea de Parental Alienation Syndrome (PAS – Sindromul de alienare parentală) a fost introdusă de profesorul de psihiatrie american Richard A. Gardner în anul 1985. El defineşte PAS ca fiind o tulburare ce apare în principal în contextul disputei părinţilor asupra stabilirii custodiei unui copil şi se manifestă ca o campanie nejustificată de denigrare, în faţa copilului, a unui părinte de către celălalt. Unul dintre părinţi, realizează o „spălare a creierului” copilului, o îndoctrinare, „vorbeşte de rău” celălalt părinte în faţa copilului, efectul fiind un adevărat abuz emoţional asupra acestuia. 

     Dr. Douglas Darnall introduce noţiunea de Parental Alienation (PA - Înstrăinare parentală) ca fiind orice constelaţie de comportamente, conştiente sau inconştiente, care ar putea evoca o perturbare a relaţiei dintre copil şi părintele care nu deţine custodia sa. Pentru Dr. Darnall, accentul cade pe spălarea creierului (brainwashing), alienarea fiind un proces reciproc în care ambii părinţi sunt prinşi.

     Alienarea parentală a stârnit multe controverse în lumea ştiinţifică. Sindromul alienării parentale nu este recunoscut până în acest moment ca diagnostic psihiatric. Asociaţia Psihologilor Americani (American Psychological Association) nu a precizat până în prezent o poziţie oficială, nici pro, nici contra. Cu toate acestea, PAS şi PA au fost acceptate de mulţi profesionişti şi de multe instanţe din SUA, Canada, Australia şi Europa, incluzând CEDO şi instanţele din România.

     În anul 2010, Dr. William Bernet, profesor de psihiatrie la Vanderbilt University School of Medicine, expert în psihiatria copilului şi psihiatrie legală, alături de o serie de specialişti în sănătate mintală din 11 ţări, printre care S.U.A., Canada şi majoritatea statelor europene, a definit  Tulburarea de alienare parentală (Parental Alienation Disorder - PAD) şi a propus includerea acesteia în DSM – Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale -  ediţia a V-a  (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, publicat de American Psychiatric Association).

     Principala caracteristică a Tulburării de alienare parentală este că un copil, de obicei aflat în situaţia în care părinţi sunt angajaţi într-un divorţ cu grad înalt de conflict, creează o alianţă cu unul dintre părinţi (părintele preferat) şi respinge relaţia cu celălalt părinte (părintele înstrăinat) fără a avea o justificare legitimă. Simptomul principal este rezistenţa sau refuzul copilului de a avea contact cu părintele înstrăinat (Criteriul A).

     Comportamentul copilului include o campanie persistentă de denigrare a părintelui înstrăinat şi lipsa sau absurditatea raţionamentului pentru care acesta este respins (Criteriul B).

     Următoarele semne clinice apar frecvent în cadrul acestei tulburări, mai ales atunci când aceasta atinge un nivel moderat sau sever (Criteriul C):

• Lipsa de ambivalenţă – se referă la convingerea copilului că părintele înstrăinat este întrutotul rău iar părintele preferat este întrutotul bun;
• Fenomenul „liber-cugetător” – copilul consideră că decizia de a respinge părintele îi aparţine în totalitate şi că nu este influenţat de către părintele preferat;
• Sprijinul necondiţionat – copilul ia automat partea părintelui preferat în cazul unui dezacord;
• Copilul poate prezenta o desconsiderare pentru sentimentele părintelui înstrăinat şi o lipsă a sentimentului de vinovăţie faţă de acesta;
• Copilul poate expune scenarii preluate de la părintele preferat, identice cu cele declarate de acesta;
• Animozitatea copilului faţă de părintele înstrăinat se poate extinde şi la familia acestuia.

     Diagnosticul de Tulburare de alienare parentală nu se stabileşte atunci când refuzul copilului de a avea contact cu părintele respins este justificat, de exemplu în cazul în care copilul a fost neglijat sau abuzat de acel părinte (Criteriul D).

     Caracteristici asociate

     Tulburarea de alienare parentală poate fi uşoară, moderată sau severă. Când Tulburarea de alienare parentală este uşoară, copilul poate refuza contactul cu părintele înstrăinat, dar atunci când sunt împreună se bucură de o bună relaţie cu acesta. Copilul poate avea o relaţionare bună, puternică cu ambii părinţi, chiar dacă afirmă critici la adresa părintelui înstrăinat.

     Când Tulburarea de alienare parentală este moderată, copilul poate refuza contactul cu părintele înstrăinat şi să continue să îl critice şi să se plângă de acesta chiar şi în perioada de vizitare.  Copilul poate avea o relaţie uşor sau moderat patologică cu părintele preferat.

     Când Tulburarea de alienare parentală este severă, copilul refuză cu putere întâlnirea, se poate ascunde sau fugi de părintele înstrăinat. Comportamentul copilului este determinat de convingerea falsă că părintele înstrăinat este rău, periculos sau lipsit de valoare. Copilul are de obicei o relaţie patologică cu părintele preferat, uneori împărtăşind cu acesta o viziune paranoidă asupra lumii.

     Diagnosticul de Tulburarea de alienare parentală se referă la copil; părintele preferat al acestuia sau alte persoane de care copilul depinde pot manifesta următoarele atitudini sau comportamente, care sunt deseori cauza principală a tulburării:

     Critici persistente la adresa calităţilor şi aptitudinilor parentale ale părintelui înstrăinat;

     Afirmaţii care induc copilului teamă, neplăcere sau îl fac să critice părintele înstrăinat;

     Diverse comportamente menite de a îndepărta părintele din viaţa copilului.

     Comportamentul părintelui preferat poate include sesizări către poliţie sau serviciile de protecţie a copilului împotriva părintelui înstrăinat.

     Tulburarea de alienare parentală poate fi cauza pentru falsele acuze de abuz sexual împotriva părintelui înstrăinat. Părintele preferat poate ajunge la litigii, mergând până la abuz de drept. Părintele preferat poate încălca hotărârile judecătoreşti care nu sunt pe placul său. Deseori, la aceste persoane se pot observa tulburări psihice:  tulburare de personalitate narcisică sau borderline, experienţe psihotraumatice în copilărie, trăsături paranoide. De asemenea, părintele înstrăinat poate manifesta o serie de comportamente, care pot influenţa sau contribui la declanşarea tulburării: lipsa de căldură şi implicare, abilităţi parentale deficitare, lipsa de timp dedicat activităţilor cu copilul. Cu toate acestea, intensitatea şi durata respingerii de către copil nu este nici pe departe proporţională cu carenţele minore şi slăbiciunea abilităţilor parentale ale părintelui înstrăinat. 

     Deşi Tulburarea de alienare parentală apare cel mai adesea în situaţii de conflict între cei doi părinţi legat de custodie, aceasta poate interveni şi în alte tipuri de conflict legat de custodie, cum ar fi litigiile dintre un părinte natural şi un părinte vitreg sau dintre un părinte şi un bunic. Uneori alţi membri ai familiei, cum ar fi părinţii vitregi sau bunicii pot contribui la apariţia Tulburării de alienare parentală.  Ocazional, alte persoane – terapeuţi sau lucrători în protecţia copilului – pot contribui la apariţia Tulburării de alienare parentală prin încurajarea sau sprijinirea refuzului copilului de a avea contact cu părintele înstrăinat. Tulburarea de alienare parentală nu apare în mod necesar în cazuri de litigii legate de divorţ, ci poate apare şi în familii organizate sau după mulţi ani după divorţ.

      Diagnostic diferenţial

     Deseori copilul, după separarea părinţilor sau divorţ, poate să evite contactul cu părintele ce nu a obţinut custodia. Există o serie de explicaţii posibile ale acestui comportament. Tulburarea de alienare parentală este un motiv important, dar nu singurul pentru care un copil poate refuza contactul cu celălalt părinte.

     În cursul dezvoltării normale, copilul poate fi mai apropiat de un părinte sau de celălalt, în funcţie de stadiul său de dezvoltare şi evenimentele petrecute în viaţa copilului. Când părinţii nu sunt de acord, este normal pentru un copil să trăiască un conflict de loialitate. Aceste variaţii trecătoare în relaţia unui copil cu mama sau tatăl său nu îndeplinesc criteriile pentru diagnosticarea unei Tulburări de alienare parentală deoarece nu constituie o respingere persistentă sau o denigrare a unui părinte care să atingă nivelul unei campanii de denigrare.

     În cazul în care copilul a fost abuzat, neglijat sau respins de către părintele care nu a obţinut custodia sau de partenerul actual al acestuia, ostilitatea copilului poate fi justificată şi este de înţeles că acel copil refuză să viziteze locuinţa acelui părinte. Dacă abuzul este motivul pentru care copilul refuză să-şi viziteze părintele, va fi pus diagnosticul de abuz fizic sau sexual asupra copilului şi nu de Tulburare de alienare parentală.  Este important de reţinut că un părinte abuzator poate utiliza exagerat conceptul de alienare parentală pentru a acuza celălalt părinte de refuzul copilului de a avea relaţie cu el. În cazul tulburării psihotice induse, un părinte delirant poate influenţa copilul să creadă că celălalt părinte este o persoană malefică, de care trebuie să îi fie frică şi care trebuie evitată. În Tulburarea de alienare parentală părintele alienator poate avea opinii negative foarte puternice despre celălalt părinte, dar menţine contactul cu realitatea.

     Când părinţii se separă sau divorţează, un copil cu tulburare de anxietate de separare poate deveni chiar mai îngrijorat şi anxios la despărţirea de cel care îl îngrijeşte. În cazul anxietăţii de separare copilul este preocupat cu temerile nerealiste că i s-ar putea întâmpla ceva rău părintelui care în îngrijeşte, în timp ce în cazul Tulburării de alienare parentală copilul este preocupat de convingerile nerealiste că părintele înstrăinat este periculos.

     Este exclus ca un copil cu fobie specifică, situaţională, să poată avea o teamă nejustificată de un părinte sau de un anumit aspect legat de locuinţa acestuia. Este puţin probabil ca un copil cu fobie specifică să se angajeze într-o campanie de denigrare a obiectului de care se teme, campania de denigrare fiind un element central al Tulburării de alienare parentală.

     În urma divorţului sau separării, un copil cu opoziţionism provocator poate deveni chiar mai simptomatic – furios, plin de resentimente, încăpăţânat – şi să refuze să participe la procesul de trecere de la un părinte la altul. În cazul tulburării opoziţionismului provocator, copilul poate fi în opoziţie cu ambii părinţi, în diferite contexte, în timp ce copilul cu Tulburare de alienare parentală îşi concentrează negativismul pe refuzul contactului cu părintele înstrăinat şi se implică în campania de denigrare a acestuia.

     Când părinţii se separă sau divorţează, un copil poate suferi  o tulburare de adaptare ca reacţie la diferiţi factori  stresanţi apăruţi în urma divorţului: neînţelegerile dintre părinţi, pierderea relaţiei cu un părinte şi mutarea într-un nou cartier sau scoală. Un copil cu tulburare de adaptare poate avea o varietate de simptome nespecifice, inclusiv depresie, stări anxioase şi comportamente distructive, în timp ce un copil cu tulburare de alienare parentală manifestă simptome specifice, care includ campania de denigrare şi explicaţii slabe sau iraţionale pentru critica permanentă a faţă de părintele înstrăinat.

     O relaţie problematică părinte-copil (cod V) este diagnosticul potrivit daca atenţia clinică este concentrată pe relaţia dintre copil şi părintele sau părinţii divorţaţi, dar simptomele nu coincid criteriilor unei tulburări mentale. De exemplu, un adolescent rebel poate să nu prezinte o tulburare mentală, dar poate pentru un timp să refuze contactul cu unul dintre părinţi, chiar dacă ambii părinţi l-au încurajat s-o facă şi o instanţă a hotărât astfel. Pe de alta parte, tulburarea de alienare parentală poate fi diagnosticată dacă simptomele copilului sunt persistente şi îndeajuns de severe pentru a îndeplini criteriile pentru această tulburare.

      Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea de alienare parentală

     A. Copilul,  de obicei în cazul în care părinţii sunt angajaţi într-un divorţ cu conflict de mare intensitate, creează o alianţă puternică cu un părinte şi respinge relaţia cu celălalt părinte, care devine părinte înstrăinat fără o justificare legitimă. Copilul refuză să aibă o relaţie sau să petreacă timp cu părintele înstrăinat.

     B. Copilul manifestă următoarele comportamente:

   - o respingere persistentă sau denigrare a părintelui înstrăinat, care ajunge la nivelul unei adevărate campanii;

   - explicaţiile copilului pentru respingerea sau critica părintelui înstrăinat sunt absente, slabe sau absurde.

     C. Copilul manifestă două sau mai multe din următoarele şase atitudini şi comportamente:

• lipsa de ambivalenţă;
• fenomenul de „liber - cugetător”;
• sprijinul  necondiţionat acordat unui părinte împotriva celuilalt;
• lipsa de vinovăţie cu privire la respingerea părintelui;
• prezenţa de scenarii preluate;
• ostilitate faţă de familia părintelui înstrăinat.

       D. Durata tulburării este de cel puţin 2 luni.

     E. Perturbarea provoacă suferinţă semnificativă clinic sau insuficienţă sociale în academic (profesionale), sau alte domenii importante de funcţionare.

       F.  Refuzul copilului de a avea o relaţie cu părintele înstrăinat nu are o justificare legitimă. Tulburarea de alienare parentală nu este diagnosticată dacă copilul a fost maltratat de părintele înstrăinat.

S.T.A.I. forma X1 si S.T.A.I. forma X2 – chestionar de evaluare a anxietatii

 

Anxietatea reprezintă o tulburare a afectivităţii manifestată prin stări de nelinişte, teamă şi îngrijorare nemotivată, în absenţa unor cauze care să le provoace. Angoasa se defineşte ca „teamă fără obiect” spre deosebire de fobie, care este „teama cu obiect”. Deseori, anxietatea se manifestă sub forma unei stări de frică cauzată de o incertitudine în care subiectul are impresia unei nenorociri iminente, care planează pretutindeni, îl înconjoară, îl pătrunde, dar nu o poate defini şi nici îndepărta. Stările de anxietate sunt însoţite de fenomene organo–funcţionale ca: jenă precordială, palpitaţii, greutate de respiraţie, transpiraţie etc. Ca simptom psihopatologic, se întâlneşte în melancolia anxioasă, în nevroza obsesivă, fobică, în debutul psihozelor sau în afecţiuni endocrine şi cardiace (P.Popescu – Neveanu, 1978).

Trebuie sa facem o clară distincţie între două noţiuni astăzi bine delimitate, numite anxietate – stare şi anxietate – trăsătură. Noţiunea de stare emoţională, aşa cum o indică şi numele său, corespunde unei stări trecătoare, care poate surveni la orice individ. Dimpotrivă, anxietate – trăsătură este o caracteristică individuală, aparent innăscută, care se manifestă, la rândul ei, în doua feluri: predispoziţia de a resimţi stări de frică în prezenţa unor stimuli care, pentru alţi indivizi, sunt mult mai puţin anxiogeni sau chiar deloc anxiogeni şi predispoziţia de a dezvolta temeri condiţionale în privinţa unor stimuli care nu sunt, prin ei înşişi, anxiogeni. Un nivel ridicat de anxietate – trăsătură are un caracter patologic (Larousse, 2006).

Pacienţii anxioşi care vin la consultaţie prezintă numeroase şi variate simptome. Câteodata simptomele psihopatologice sunt cele predominante, alteori cele psihomotorii şi autonome: simptome psihopatologice, senzaţie chinuitoare de apărare, sentimentul de a fi neajutorat în faţa unei ameninţări neprecizate, nelinişte şi tensiune interioară.

Simptome psihomotorii: expresia feţei indicând anxietatea, agitaţie psihomotorie până la raptus sau inhibiţie psihomotorie până la stupoare.

Semne si simptome autonome: dilatarea pupilelor, tahipnee, insomnie, paloarea feţei, gură uscată, absenţa libidoului şi a potenţei, accese de transpiraţie, diaree, hipertensiune, tahicardie, anorexie, hiperglicemie.

Simptomele psihopatologice sunt greu de descris şi pacienţii au frecvent dificultăţi în a le exprima. După Schultz (apud. F.Kroger; B.Luban – Plozza; W.Poldinger, 2000), senzaţia chinuitoare de apăsare şi sentimentul de neajutorare în faţa unei ameninţări vagi sunt în mod particular caracteristice.

Pe lângă expresia feţei, există două posibilităţi de observare a anxietăţii după indicii psihomotorii. Una din ele este agitaţia psihomotorie până la punctul de raptus, în timp ce cealaltă este inhibiţia psihomotorie până la stupoare. Forma de agitaţie până la raptus poate fi comparată prin analogie cu apărarea agresivă, iar inhibiţia până la punctul de stupoare se aseamănă cu mimarea morţii. În sfârşit, simptomele autonome au o importanţă deosebită. Ele pot fi uneori foarte caracteristice când simptomele psihopatologice fie lipsesc, fie nu pot fi exprimate de pacient. Prin analogie cu „depresia mascată”, se poate vorbi în aceste cazuri o „anxietate mascată” (F.Kroger; B.Luban – Plozza; W.Poldinger, 2000).

Dacă presupunem ca trauma emoţională poate produce anxietatea, aceasta este în special situaţia care se aplică tipului de personalitate cu predispoziţia ereditară de a reacţiona în mod depresiv. Depresia are acelaşi efect, în special la tinerii cu predispoziţie pentru nevroză. Astfel, intr-un caz se poate declanşa depresie, în celălalt un element nevrotic preexistent conduce la nevroza anxioasă.

Anxietatea ca trăsătură se referă la tendinţa indivizilor de a răspunde cu anxietate ridicată la situaţii stresante şi cu toate acestea măsurarea anxietăţii poate fi considerată un indicator al abilităţii de a face faţă stresorilor, cum, de altfel, am precizat anterior. S-a demonstrat că scorurle mari obţinute la anxietate sunt asociate cu reducerea reuşitei sarcinii şi asta pentru că femeile cu astfel de scoruri sunt mult mai putin capabile să facă faţă stresorilor interveniţi în tratament. Totodată, femeile cu un nivel înalt de anxietate sunt mult mai predispuse să folosească mecanisme psihologice de regresie şi negare, pentru a micşora starea de anxietate.

Inventarul pentru anxietate – State Trait Anxiety Inventory (S.T.A.I.)

S.T.A.I. este alcătuit din două scale de autoevaluare pentru măsurarea a două concepte distincte privind anxietatea : starea de anxietate ca stare ( A – stare ) şi anxietatea ca trăsătură ( A – trăsătură ).

Scala A – stare sau S.T.A.I. -  X-1 este formată din 20 de descrieri pe baza cărora subiecţii exprimă modul în care se simt la un moment dat. Scala A – trăsatură sau S.T.A.I. – Forma X-2 este formată, de asemenea, din 20 de descrieri, dar instrucţiunile cer subiecţilor să indice modul în care ei se simt în general.

Scorurile posibile pentru S.T.A.I. variază de la un scor minim de 20 de puncte la un scor maxim de 80, în ambele subscale A – stare şi A – trăsătură.

Subiecţii răspund la fiecare item a S.T.A.I. , evaluând ei înşişi pe o scală de la 1 la 4. Cele 4 categorii pentru scala A – stare sunt: 1) Aproape niciodată; 2)Câteodată; 3) Adeseori; 4) Aproape întotdeauna. Aceste categorii de răspuns sunt valabile şi pentru scala A – trăsătură.

Unii dintre itemii S.T.A.I. , de exemplu, „Sunt încordat(ă)”, sunt organizaţi de aşa natură încât o cotă de 4 indică un nivel înalt de anxietate, în timp ce alţi itemi de exemplu, „Sunt binedispus(ă)” sunt organizaţi astfel încât o cotă mare indică o anxietate scăzută.

Ponderile scorurilor pentru itemii ale căror cote ridicate indică o anxietate crescută sunt aceleaşi ca şi numărul încercuit. Pentru itemii ale căror scoruri ridicate indică o anxietate redusă, ponderile scorurilor sunt inverse. Scorurile ponderate ale răspunsurilor marcate 1,2,3,4, pentru itemii inverşi sunt 4,3,2,1.

Scala A – stare este balansată cu 10 itemi cotaţi direct şi cu 10 cotaţi invers (1,2,5,8,10,11,15,16,19,20). Scala A – trăsătură are 7 itemi inversaţi (1,6,7,10,13,16,19) şi 13 itemi cotaţi direct.

Întrucât scala A – stare este sensibilă la condiţiile în care testul este administrat, scorurile la această scală pot fi infuenţate de atmosfera emoţională care poate fi creată dacă scala A – trăsătură este aplicată prima. În contrast, s-a determinat că scala A – trăsătură este relativ neinfuenţabilă de condiţiile în care este aplicată (Jonson, 1968; Jonshon, Spielberger, 1968). Aşadar, ordinea de aplicare a acestora, scala A – stare, urmată de scala A – trăsătură, a respectat argumentul menţionat anterior.

S.T.A.I. FORMA –X1-

INSTRUCTIUNI: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stari sufletesti. Cititi fiecare descriere in parte si incercuiti acea cifra  din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum va simtiti acum, in acest moment. Nu exista raspunsuri bune sau rele. Nu pierdeti prea mult timp cu vreo descriere si dati acel raspuns care pare sa infatiseze cel mai bine felul cum va simtiti in prezent.

Nr	Descriere	Deloc	Putin	Destul	Foarte mult
1	Ma simt calm(a)	1	2	3	4
2	Ma simt linistit(a)	1	2	3	4
3	Sunt incordat(a)	1	2	3	4
4	Imi pare rau de ceva	1	2	3	4
5	Ma simt in apele mele	1	2	3	4
6	Sunt trist(a)	1	2	3	4
7	Ma ingrijoreaza niste neplaceri posibile	1	2	3	4
8	Ma simt odihnit(a)	1	2	3	4
9	Ma simt nelinistit(a)	1	2	3	4
10	Ma simt bine	1	2	3	4
11	Am incredere in puterile mele	1	2	3	4
12	Ma simt nervos (nervoasa)	1	2	3	4
13	Sunt speriat(a)	1	2	3	4
14	Ma simt iritat(a)	1	2	3	4
15	Sunt relaxat(a)	1	2	3	4
16	Ma simt multumit(a)	1	2	3	4
17	Sunt ingrijorat(a)	1	2	3	4
18	Ma simt agitat si “scos din fire”	1	2	3	4
19	Ma simt vesel(a)	1	2	3	4
20	Sunt bine dispus(a)	1	2	3	4

S.T.A.I. FORMA –X2-

INSTRUCTIUNI: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stari sufletesti. Cititi fiecare descriere in parte si incercuiti acea cifra  din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum va simtiti de obicei. Nu exista raspunsuri bune sau rele. Nu pierdeti prea mult timp cu vreo descriere si dati acel raspuns care pare sa infatiseze cel mai bine felul cum va simtiti de obicei.

Nr	Descriere	Aproape niciodata	Cateodata	Adeseori	Aproape todeauna
1	Sunt bine dispus	1	2	3	4
2	Obosesc repede	1	2	3	4
3	Imi vine sa plang	1	2	3	4
4	Asi dori la fel de fericit(a) cum par sa fie altii	1	2	3	4
5	De multe ori imi scapa unele lucruri pentru ca nu ma pot decide destul de repede	1	2	3	4
6	Ma simt odihnit(a)	1	2	3	4
7	Sunt calm, cu “sânge rece” si concentrat	1	2	3	4
8	Simt ca se aduna greutatile si nu le mai pot face fata	1	2	3	4
9	Ma framinta prea mult anumite lucruri care in realitate nu au importanta.	1	2	3	4
10	Sunt fericit(a)	1	2	3	4
11	Sunt inclinat(a) sa iau lucrurile prea in serios	1	2	3	4
12	Imi lipseste increderea in puterile mele	1	2	3	4
13	Ma simt in siguranta	1	2	3	4
14	Incerc sa evit un moment critic sau o dificultate	1	2	3	4
15	Ma simt abatut(a)	1	2	3	4
16	Ma simt multumit(a)	1	2	3	4
17	Imi trece prin minte cate un gand lipsit de importanta si ma sacaie	1	2	3	4
18	Asa de mult pun dezamagirile la suflet incat nu mai pot scapa de ele	1	2	3	4
19	Sunt un om echilibrat	1	2	3	4
20	Cand ma gandesc la necazurile mele prezente, devin nervos (nervoasa) si prost dispus(a)	1	2	3	4

Conform testului de personalitate MBTI, ma incadrez in profilul ESTP

ESTP: Extravert senzorialo-logic

1. Este un om plin de voinţă ce se concentrează in vederea unui scop, fiind orientat spre obţinerea unui rezultat final, face totul cu entuziasm, cu pasiune, are caracterul luptătorului neobosit care trebuie cu orice preţ să se afle deasupra oricărui duşman. Principiul său este: nu trebuie ocolite greutăţile, trebuie să ştii să Ie învingi. Ştie să ia asupra sa răspunderea şi sa o poarte cu cinste.

2. Este lipsit de spirit dogmatic, el porneşte de la viaţă şi nu de la dogme, de la realităţi şi împrejurări, nu de la concepţii şi instrucţiuni, îl caracterizează flexibilitatea, înţelegerea neînfricată a vieţii aşa cum este ea, viaţa nu poate fi îngrădită de reprezentările noastre şi cu atât mai puţin introdusă în patul lui Procrust al dorinţelor noastre, el nu înţelege încercarea nebunească de a sacrifica oameni în numele unor principii imuabile, el consideră că principalal criteriu trebuie să-l constituie însăşi personalitatea umană, el respectă orice colectivitate umană fiindcă este o forţă organizată, dar o urăşte fiindcă spiritului ierarhic şi disciplinei limitează posibilităţile omului.

3. Este un bun tactician, surpinde repede situaţia şi raportul dint forţe, ia o hotărâre şi acţionează, e capabil de manevrare politică, dar nu renunţă niciodată la linia sa, posedă o logică puternică dar aceaată logică este subordonată unui ţel, slujeşte nu pentru speculaţia filozofică ci pentru căutarea creatoare a drumului cel mai scurt care să ducă la ţintă, îi vine mai uşor să facă concesii pe planul logicii decât pe cel al scopului, într- discuţie în contradictoriu caută să găsească nu adevărul ci să obţină victoria, nu încearcă să-l convingă pe adversar, se adresează celor ce asistă la discuţie cu scopul de a-l face ridicol pe adversar, a-l compromite.

4. Îl preocupă problemele generale, profunde de care se ciocneşte la tot pasul atunci când caută să rezolve probleme concrete, e preocupat de autoeducaţie, de ridicarea nivelului său spiritual şi cultural, consacră mult timp lecturii, viaţa sa dobândeşte cu adevărat conţinut abia în prezenţa unui ţel îndepărtat, elevat , în unele privinţe chiar neobişnuit. Este un visător, visele le corelează cu lucruri concrete, realiste, îi place să vorbească cu un ton de siguranţă despre viitor, consideră ca dacă omul îşi doreşte ceva cu adevărat, ei îşi va atinge întotdeauna scopul.

5. Este în mod deschis lipsit de emfază, nu se preocupă de impresia produsă asupra celorlalţi, respectă cu stricţeţe principiul “cauza este mai presus de orice, execută în mod cinstit ce ţi s-a încredinţat, să vorbească de bine despre tine alţii”, nu-i place să condamne oamenii şi arareori vorbeşte urât despre ei.

6. Face apel la actiuni hotărâte, la “încordarea muschilor”, luptă împotriva negligenţei, ei însuşi acţionează extrem de energic, la o lovitură ripostează cu alta de două ori mai puternică, consideră că poezia trebuie să trezească nu numai sentimente generoase ci şi neliniştea care să mobilizeze la acţiune, la luptă.

7. Aproape că nu cunoaşte frica, ura şi alte emoţii negative, nu se miră şi nu invidiază, cu cât situaţia este mai periculoasă cu atât este mai stăpân pe sine şi mai hotărât, poate manifesta spirit despotic, duşmănie faţăde cineva numai fiindcă persoana respectivă nu a ţinut cont de părerea sa, dar de regulă acţiunile sale nu sunt determinate de antipatia personală, sţie să se ridice deasupra ei.

8. Nu-i place să vorbească despre sentimente, acesta nu este domeniul său, iar dacă cumva îi scapă ceva din această sferă i se pare că s-a trădat pe sine, îi e teamă de dragoste ca de o desfătare nemeritată, se teme şi de orice alte sentimente, dar are o atitudine cu totul calmă şi sigură în ce priveşte latura trupească a iubirii, judecă şi pe ceilalţi după sine, nu are nici o îndoială ca poate fi dorit dar rareori e sigur că este iubit.

9. Resimte nevoia de susţinere emoţională din partea partenerului, dacă partenerul dă dovadă de indiferenţă, entuziasmul său se stinge, el sa închide în sinea lui, e în stare săsse distreze numai în cercul prietenilor şi nu-i place să facă vizite tocmai fiindcă alţii se aşteaptă de la el să fie în centrul atenţiei, în acţiunile sale nu caută să se acomodeze partenerului, ci îi place doar să dicteze. Ca temperament este cel mai adesea exploziv, coleric, este politicos, dar când e atins într-un punct sensibil îi vine greu să se oprească, începe să clocotească în el mania, ea se manifestă foarte limpede în privire, aflându-se astfel “băgat în priză”, se află într-o stare de nervozitate lăuntrică, caută în mod insistent o ieşire din situaţie.

10. Ştie să mobilizeze oamenii, să-i atragă la o muncă foarte activă, să-i plaseze şi să-i folosească în interesul unei cauze, e un bun organizator, stilul lui de lucru este discutarea colegială a deciziilor dar executarea lor unipersonală şi răspunderea pentru ele, limpezime, organizare, este capabil să se entuziasmeze şi să umple pe alţii de elan, are părerea sa în orice problemă şi ştie să o argumenteze.

11. Este adesea un bun sportiv, e sigur de corpul său, se bizuie pe propria sa putere, sănătate, voinţă, îi place riscul şi spiritul de întrecere prezente în jocurile sportive, vânătoare, şah.


ESTP – Activiştii

În general se regăsesc în următoarele caracteristici:

• Orientaţi spre acţiune

• Trăiesc în prezent

• Nu le place teoria fără aplicabilitate practică

• Vor să vadă rezultate imediate

• Au un ritm de viaţă rapid şi multă energie

• Flexibili şi adaptabili

• Au multe resurse

• Rareori îşi fac planuri, de obicei improvizează

• Plăcuţi în grupurile sociale

• Simt ascuţit al observaţiei

• O foarte bună memorie a detaliilor

• Abilităţi în lucrul cu oamenii

• Bine intenţionaţi

• Văd rapid problemele şi găsesc soluţii rapid

• Sunt atraşi de aventură şi risc

• Le place să atragă atenţia

• Le place să înceapă lucruri însă nu să le şi ducă neapărat până la capăt

ESTP au nişte avantaje specifice tipului lor de personalitate. Abilităţile de observaţie îi fac să poată vedea repede motivele şi perspectivele altor oameni. De aceea, sunt excelenţi în vânzări. De asemenea pot identifica rapid o nevoie urgenţă sau o situaţie de criză. Aceasta e o abilitate importantă în câteva domenii, mai ales cele orientate spre acţiune (poliţie, pompieri etc). Nu le place să fie supuşi multor reguli, vor să vadă rezultate rapide ale muncii lor şi nu le place teoria multă. De aceea cel mai potrivit domeniu ar putea fi munca cu oamenii şi fără rutină prea multă:

Your DISC Personality Report

Introduction

Your specific distribution of scores on the DISC personality test is an indication of your unique personality. You can think of this as your DISC Personality 'DNA'. In the pie chart below you see your distribution of scores.
The highest percentage is likely to be your most dominant personality factor, the second highest your next most dominant personality factor and so on. As such for you the DISC factors are ordered as: Dominance, Influence, Compliance, Steadiness.

DISC Personality Model

To help you understand the DISC model of personality here are definitions of the four factors measured.

Dominance	Describes the way you deal with problems, assert yourself and control situations.
Influence	Describes the way you deal with people, the way you communicate and relate to others.
Steadiness	Describes your temperament - patience, persistence, and thoughtfulness
Compliance	Describes how you approach and organize your activity, procedures and responsibilities.

Your DISC personality type

Your unique sequence of scores characterizes you in a specific way. The positive impact you are likely to make on people is:
You have a strong inner motivation to influence people and circumstances. You thrive on competitive situations and challenging assignments.
The stresses and pressures of everyday work and life are unlikely to reduce your effectiveness and enthusiasm.

DISC Patterns or Profiles

As you will appreciate, there are literally thousands of different combinations of scores. Therefore to help interpretation, communication and understanding, DISC Personality Model experts have defined - through statistical analysis of the score combinations - fifteen DISC 'Patterns' or 'Profiles'.
The 'Profiles' are often given names. The objective of these names is to give a single descriptive term that captures the essence of that Profile. Names often used are Achiever, Coach, Evaluator, Counselor, Creative, Individualist, Inspirational, Investigator, Objective Thinker, Perfectionist, Persuader, Practitioner, Enthusiast, Results-Oriented or Specialist

To understand the DISC theory even further descriptions are given for people who score comparatively high and comparatively low on each of the four DISC dimensions.

Dominance

Comparatively High

Here are some traits and behaviours that describe people who are comparatively high in Dominance:

• enjoy competition and challenge.
• are goal orientated and want to be recognised for their efforts.
• aim high, want authority and are generally resourceful and adaptable.
• are usually self-sufficient and individualistic.
• may lose interest in projects once the challenge has gone and they tend to be impatient and dissatisfied with minor detail.

They are usually direct and positive with people, enjoying being the centre of attraction and may take it for granted that people will think highly of them.
They may have a tendency to be rather critical of others. Consequently, other people may tend to see them as being rather domineering and overpowering.

Comparatively Low

Here are some traits and behaviours that describe people who are comparatively low in Dominance:

• tend to want peace and harmony.
• prefer to let others initiate action and resolve problems.
• are quiet and indirect in their approach to most situations.
• are usually cautious and calculate risks carefully before acting.

They are generally well liked because of their mild and gentle nature. Other people will tend to see them as being patient, calm, thoughtful and a good listener.

Influence

Comparatively High

Here are some traits and behaviours that describe people who are comparatively high in Influence:

• are strongly interested in meeting and being with people.
• are generally optimistic, outgoing, and socially skilled.
• are quick at establishing relationships.

Sometimes their concern for people and people's feelings may make them reluctant to disturb a favourable situation or relationship.

Comparatively Low

Here are some traits and behaviours that describe people who are comparatively low in Influence:

• are usually socially passive.
• quite frequently have an affinity for things, machinery and equipment.
• are generally comfortable working alone.
• frequently have a tendency to be analytical and once they have sorted the facts out they communicate them in a straightforward direct way.
• tend to take little at face value.

They may well have learned and developed good social skills but they only bring these into play when logic dictates such tactics.

Steadiness

Comparatively High

Here are some traits and behaviours that describe people who are comparatively high in Steadiness:

• are usually patient, calm and controlled.
• have a high willingness to help others particularly those they consider as friends.

Generally they have the ability to deal with the task in hand and to do routine work with patience and care.

Comparatively Low

Here are some traits and behaviours that describe people who are comparatively low in Steadiness:

• tend to enjoy change and variety in their work and non-work life.
• are expansive by nature and tend not to like routine and repetitive work/activities.

They enjoy stretching themselves intellectually and physically.

Compliance

Comparatively High

Here are some traits and behaviours that describe people who are comparatively high in Compliance:

• are usually peaceful and adaptable.
• tend not to be aggressive.
• tend to be cautious rather than impulsive.
• avoid risk-taking.
• act in a tactful, diplomatic way and strive for a stable, ordered life.
• are comfortable following procedures in both their personal and business life.

They prefer sticking to methods that have proved successful in the past. They have a high acceptance of rules and regulations.

Comparatively Low

Here are some traits and behaviours that describe people who are comparatively low in Compliance:

• are independent and uninhibited.
• resent rules and restrictions.
• prefer to be measured by results and are always willing to try the untried.

Free in thought, word and deed, they long for freedom and go to great lengths to achieve it.
They feel that repetitive detail and routine work is best "delegated" or avoided.

Testul Rosenberg

Testul Rosenberg indica nivelul stimei de sine. 

În momentul de față ești încrezător în tine, sigur pe tine și mulțumit, se poate spune că ai o stimă de sine crescută. De aceea ești motivat și ai exact atitudinea care te poate face să reușești.

Stima de sine reprezinta o nevoie umana profunda si puternica, esentiala pentru o adaptare sanatoasa a individului, adica pentru o functionare optima si implinirea de sine.

11 idei pentru creșterea stimei de sine

Află care sunt adevăratele tale probleme. Trebuie să realizezi că problema nu ești tu, ca persoană. Ai probleme în lumea exterioară și ele trebuie rezolvate dar asta nu trebuie să îți afecteze imaginea pe care o ai despre tine. Te asigur că ai un potențial uriaș, trebuie doar să te duci pe drumul învățării și al perseverenței.

Decide ce poți controla și ce nu. O sursă mare de descurajare o constituie dorința oamenilor de a schimba sau controla ceea ce nu se poate controla sau schimba. Sa încerci să impui altor oameni să simtă ceea ce nu simt sau să îi faci să facă ce nu vor, e o politică falimentară. Dacă cineva nu te place, să fie sănătos. Nu te lăsa afectat/ă.

Acceptă responsabilitatea. Pentru a găsi încredere deplină în tine, trebuie să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce poți schimba în viața ta. Felul în care relaționezi cu cei din jur, felul în care decurg relațiile tale sexuale și de iubire, succesul tău profesional și felul în care îți gestionezi emoțiile, TOATE depind numai de tine. Educă-te și evoluează. Crești, și odată cu tine crește și stima de sine.

Orice greșeală e o oportunitate de a învăța și de a lua lucrurile de la capăt, mai bine. Nu fă o tragedie dintr-un eșec. Succesul e un lung șir de eșecuri care se termină cu bine.

Competiția se dă doar cu tine însuți nu ca să dovedești ceva celui din jur. Daca anul trecut câștigai 100 de euro pe an si anul acesta castigi 1000 de euro, e o uriașă victorie personală. Nu-ți fă griji că altcineva face acum 100 de mii de euro pe an. Fiecare se află pe drumul său în viața și fiecare trebuie să își învețe lecțiile. Dacă perseverezi sigur vei obține tot ce îți dorești.

Fii o persoană ambițioasă. Când îți propui scopuri, fii realist, dar optimist tot timpul. Ai curaj să visezi, pentru că visele sunt materialul din care marile realizări sunt construite. Privește în viitor și vezi cum vrei să fii și ce vrei să ai. Apoi fă zilnic efortul pentru a ajunge unde ți-ai propus. Și  

FOARTE IMPORTANT, urmează visele tale, nu pe ale altora.

Gândește și vorbește pozitiv. Nu îți lăsa mintea otrăvită de negativism. Nu te gândi la ce nu se poate ci la ce se poate, nu la ce NU vrei, ci la ce vrei.

Investește în dezvoltarea personală. E cea mai bună investiție pe care o poți face. Investiția în tine.

Fii conștient de mesajele din mass media. Scopul lor este să îți inspire teamă și să îți scadă stima de sine pentru a cumpăra ceea ce ei au de vânzare.

ANTURAJUL. Este vital în evoluția ta. Fă-ți un grup de prieteni și prietene care au vise ca și tine, care sunt pozitivi și au încredere în forțele lor. Fă orice ca să intri în anturaj cu ei și în viața ta se vor întampla minuni.

Critica: Adu-le aminte oamenilor că dacă le vrei părerea, le-o vei cere. Poate că uneori datorezi un răspuns unor critici, dar niciodată nu le datorezi ÎNCREDEREA ÎN TINE.

Femei puternice

În spatele fiecărei femei puternice se află…

greșeli pe care nu le-a mai putut repara și pentru care a plătit cu lacrimi prețioase;
iubiri neîmplinite, imposibile, dureroase;
oameni în care a crezut și care au dezamăgit-o, știrbindu-i pentru un timp încrederea în ea însăși și în ceilalți;
prieteni care au ajutat-o să-și revină ori de câte ori moralul i-a fost la pământ și prieteni care i-au întors spatele atunci când avea cea mai mare nevoie de ei;
cuvinte care i-au mutilat sufletul;
rămas-bun-uri care s-au dovedit a fi adio-uri;
bărbați care au pus-o pe locul doi și care au iubit-o de la 8 la 5 sau nu au iubit-o deloc;
reproșuri care au făcut-o să se simtă slabă și neînsemnată; 
lacrimi de singurătate și de nesiguranță;
dureri sfâșietoare de pierderi irecuperabile;
victorii și eșecuri nenumărate.

A iubit. A pierdut. A sperat. A luptat. A renunțat. A plâns. A câștigat.
Asta se află în spatele unei femei care astăzi poate că ți-a zâmbit în cel mai frumos mod cu putință, deși, se prea poate ca în sufletul ei să se fi dat lupte de care tu n-ai avut habar.
Iar uneori, uneori nici măcar ea nu știe cât este sau cât poate fi de puternică.

sursa: INTERNET