1. Povesti terapeutice Este foarte important sa:
- ai încredere in ceea ce faci atunci cand decizi sa spui o poveste
- Sa obisnuiesti clientul cu anecdote, intamplari , metafore presarate
in discurs astfel incat sa vada acest lucru ca o normalitate in cadrul
terapiei
a) Mai întâi, fabulatia este extrem de utila ca
instrument de cunoastere, atât pentru terapeut, cât si pentru pacient.
Ea permite întelegerea dinamicilor profunde, cu o rapiditate remarcabila
si în conditiile unei bogatii de elemente.
Daca vom considera
basmul în întregimea lui drept o reprezentare completa, în termeni
figurati si simbolici, a dinamicilor interioare ale subiectului care îl
produce, vom putea vedea imediat care sunt elementele sale constitutive,
care sunt relatiile de alianta si de opozitie, care sunt fortele pe
care se poate conta si obstacolele ce trebuie depasite, ce procese sunt
de îndeplinit si ce pericole sunt de evitat.
b) În plus, însusi
faptul de a da o reprezentare simbolica în basm propriei situatii are un
efect terapeutic imediat, întrucât faciliteaza accesul constiintei la
procese profunde aflate în desfasurare, deseori inconstiente, uneori si
de ordin corporal, facilitând întelegerea si gestionarea lor.
c)
Dincolo de orice, imaginarul constituie un minunat teren de
experimentare, nelimitat si sigur, a posibilelor solutii la probleme. La
nivelul imaginarului se pot inventa si supune la încercari parcursuri
infmite, ce pot fi urmate pâna la ultimele lor consecinte, în cautarea
unor modalitati cât mai adecvate de a gestiona dificultatile, fara
pericolele pe care le-ar comporta experimentul real.
2. Interventii paradoxale
Venirea clientului la terapie este paradoxala, pe de-a parte vine in
terapie pentru cu scopul declarant de a schimba iar pe de alta parte se
agata de problemele sale opunand tratamentului o enorma rezistenta.
Prima intreprindere sistematica asupra paradoxului si comunicarii
paradoxale a fost intreprinsa de reprezentantii scolii de la Palo Alto
in frunte cu Bateson au fundamentat teoria dublei constrangeri ca unul
din principiile fundamentale ale comunicarii schimbarii si
creativitatii. Bateson a remarcat ca intelegerea dublei constrangeri si a
manifestarilor sale in situatia terapeutica este cheia inovatiei in
domeniul psihoterapiei. In dubla constrangere patogena subiectii sunt
pusi in situatie in care nu stiu cum sa actioneze pentru ca fiecare
dintre alternativele logice posibile risca sa se intoarca impotrica lor.
Este cazul barbatului care dupa cativa ani de casnicie este interpelat
de sotia sa: la inceput cand ma iubeai imi aduceai flori. In urma
constrangerii terapeutice clientii sunt condusi sa aleaga alternative
care ii vor oblige in mod necesar sa iasa din situatia problematica in
care se afla.
Interventiile terapeutice paradoxale au la baza idea
ca in mintea oricarui individ există mai multe niveluri logice in lan
constient sau inconstient si ca acestea pot fi emise simultan intr-o
comunicare interumana.
Asa cum stim paradoxul:
- este o propozitie in acelasi timp falsa si adevarata
- mobilizeaza un joc intre ceea ce este ascuns si ceea ce este
apparent, intre ceea ce este spus si ceea ce este nespus in Mesajul
comunicat
Paradoxul terapeutic se manifesta in acelasi fel:
Terapeutul supraune intentionat 2 sau mai multe niveluri logice in
cadrul interactiunii terapeutice. Deseori paradoxul vizeaza mobilizarea
a atentiei clientului pentru a-l conduce indirect la un nivel logic, in
general perceput ca adevarat, prin critică unui alt nivel logic
perceput ca fiind fals. In plan comportamental sfidarea sau conformarea
in raport cu prescriptia terapeutica de tip paradoxal duce clientul la
un comportament adaptativ, desi acesta este apparent, altul , uneori
contrariul a ceea ce solicita terapeutul. De ex prescriptia terapeutica
pentru o persoană care sufera de insomnia: nu dormi.
Pt a multiplica
nivelurile logice ale comunicarii sale terapeutul recurge deseori la un
limbaj imagistic si metaphoric. Utilizarea negatiei se poate inscribe
in aceiasi dimensiune paradoxala a limbajului terapeutului. Astfel
enuntul ganditi-va la un papagal albastru sau ascultati-ma cu atentie,
enunt deseori intalnit in discursul unor terapeuti vor mobiliza mai
degrabă procese de rezistenta, in timp ce dacă aceste enunturi sunt
inlocuite cu “nu va ganditi la un papagal albastru” sau “ nu sunteti
obligat sa ma ascultati’’ paradoxul introdus prin negatie starneste
curiozitatea si are toate sansele de a provoca efectul invers dorit. Si
limbajul non verbal poate introduce un nivel logic suplimentar prin
plasarea limbajului verbal intr-un anumit context spato temporal. In
general acest mesaj non-verbal pentru a fi mai bine perceput va intra in
opoziţiei cu un mesaj verbal. De exemplu pare destul de logic sa ii
spui unui client care sufera de insomnia ca dacă nu poate dormi sa se
ridice din pat si sa spele vasele din bucatarie, insa pare mai putin
obisnuit dacă acest lucru trebuie făcut doar dupa ora 12.00 noaptea.
Am amintit deja ca pacientul care se prezinta la terapeut se gaseste
deseori in situate paradoxala de a solicita non-schimbarea. Conform
logicii obisnuite terapeutul se opune simptomului intr-o maniera mai
mult sau mai putin directa. Utilizarea paradoxului pune terapeutul in
situatia inversa, aceea de a prescrie non schimbarea. Folosind in mod
subtil prescriptii care apparent au ca scop mentinerea simptomului
terapeutul pune pacientul in fata propriilor contradictii, obligandu-l
sa acceada la un alt nivel logic. Ex nu schimbati nimic, faceti ceea ce
a-ti mai făcut. Prin indeplinirea unei astfel de prescriptii nivelul
logic la care clientul ajunge este cel al controlabilitatii simptomului.
3. Metafore
Metafora (din greacă: metapherin) este o figură de stil prin care se
trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul
unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă
în "punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri,
ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii".
Figură de
stil/trop prin care se trece de la semnificația obișnuită a unui cuvânt
(expresie), la o altă semnificație, pe care cuvântul (expresia) nu o
poate avea, decât în virtutea unei analogii, fără unificarea totală de
sens. Transferul conduce la imagini artistice, inedite și implică,
adesea, termeni distincți ca înțeles ori chiar aflați în opoziție:
concret – abstract.
- Multe dintre interventiile hipnoterapeutice
imbraca o forma metaforica, aceste tehnici ocupand un loc aparte in
cadrul general al tratamentelor psihoterapeutice in general si hipnotice
in particular.
- Termenul generic de interventii metaforice implica
urmatoarea precizare: spre deoasebire de alte tehnici utilizate in
hipnoterapie (hipnoanaliza, recadrarea sau intarirea eului)
interventiile metaforice nu vizeaza prin definitie realizarea unui
anumit scop.
- Termenul reuneste totalitatea acelor interventii-
puse in slujba unor obiective terapeutice estrem de variate care recurg
la un anumit vehicol al interventiei: prezentarea sub forma de
povestire, relatare mit, aforism a unui model al anumitor aspect ale
problemei cu care se confrunta persoană sau ale rezolvarii acestora.
Practic oricare dintre obiectivele vizate de catre celelalte tehnici
hipnoterapeutice pot fi atinse prin recursul la interventii metaforice
sau prin combinarea acestora.
- Metaforele sunt concepute ca
reprezentand forme indirecte ale tratamentului , care nu antreneaza
acele rezistente tipice , cu care sunt intampinate de multe ori ideile
noi(mesajele terapeutice) transmise prin intermediul sugestiilor
directe.
- Impactul metaforelor este de regula perceput ca subtil ,
ele reprezentand o modalitate neconfruntativa si permisiva de a induce
schimbarea.
- Metaforele sunt concepute pentru a oferi clientului
cadre alternative , in care pot dobandi experiente de invatare relevante
din punct de vedere al problemelor cu care se confrunta.
Importanta
comunicarii a fost subliniata de numerosi filosofi si lingvisi, Bergson
afirma ca in limbajul uman nu există nimic altceva decat metafora.
Functii ale metaforei din perspectiva psihoterapiei:
1. Abordata in raport cu imaginatia simbolica se afirma ca metafora
permite evidentierea semnificatiilor ocultate, inaccesibile
rationalitatii si explicatiei. Ex “ucide-l toaca”
2. Metafora
permite verbalizarea realitatii psihologice , strict individuale, a
senzatiilor si trairilor universului nostrum interior, pentru care
cuvintele obisnuite sunt inadecvate deoarece au un continut logic
categorical.
3. Metafora este indispensabila si pentru a gandi anumite realitati abstracte dificil de reprezentat Ex. Trecerea timpului
sursa:
internet
