10 reguli de disciplină...

           ... pe care ar trebui să le învețe părinții

Disciplinarea copilului nu înseamnă pedepsirea lui când a greșit, ci înseamnă a-l învăța să deosebească ce e bine de ceea ce este rău, respectul față de ceilalți, comportamentele acceptabile și cele care nu sunt tolerate.

1. Pentru a disciplina un copil, trebuie, mai întâi ca acel copil să se simtă iubit și în siguranță alături de familia lui. Să învețe cum să își controleze, de mic, impulsurile. Înainte să disciplinezi un copil, trebuie să te disciplinezi în primul rând pe tine, să te autocontrolezi în fapte și în limbaj.

2 Învață să răspunzi eficient la comportamentele copilului, pentru a nu întări, din slăbiciune, comportamentele inadecvate (comportament agresiv, opozant, crize de isterie). Fii ferm și constant în comportament față de copil, și acesta va învăța că nu are rost să se manifeste într-un mod în care nu are șanse de succes.

3. Fii constant în metodele de disciplină, în pedepse, dar mai ales în limitele pe care le stabilești. Juniorul va testa mereu limitele, mai ales dacă va observa că ele variază de la o zi la alta, în funcție de starea ta de spirit.

4. Fii calm și nu reacționa exagerat atunci când copilul se poartă rău, și, mai ales, nu urla la el schimonosit de furie, imaginandu-ți că astfel îl educi. Nu faci decât să îl sperii pentru un timp, blocând activitatea pe care o face, însă cu timpul copilul se va autoproteja de urletele tale, ignorându-le. Prin acest tip de reacție, îl înveți pe copil că este acceptabil să îți pierzi controlul atunci când lucrurile nu se fac așa cum îți dorești tu. De aceea, când lucrurile sunt pe punctul de a o lua razna, mai bine ia o pauză, să te calmezi, și abia după aceea du-te la copil să îi dai lecții de comportament.

5. Evită excesele și în a-l critica și în a-l lăuda. Când critici copilul, asigură-te că el înțelege c nu ești de acord cu comportamentul, nu cu persoana lui, și că pe el, pe copil, îl iubești necondiționat. Nu exagera nici când îl lauzi – mai ales nu lăuda activitățile de rutină, pentru că aprecierile tale vor suna fals și ieftin și nu vor mai valora mare lucru atunci când vor fi legate de realizări cu adevărat mari. Nu te concentra pe ceea ce nu a făcut bine la un moment dat, mai ales dacă se străduiește – aceasta atitudine îl descurajează (”degeaba mă străduiesc, că tot nu este mulțumit de mine“).

6. Renunță la pedeapsa fizică, oricat de simbolică este cea pe care o aplici. Dacă ea reușește uneori să blocheze un comportament nedorit, palma face copilul furios/agresiv în timp. Un comportament abuziv nu corectează un comportament nedorit. Imaginează-ți că soțul sau soția îți mai aplică o pălmuță din când în când? Ți-ar plăcea, te-ar educa?

7. Recompensează comportamentul pozitiv, dar nu cu bani sau bomboane. Recompensele sociale sunt suficiente: îmbrățișare, laudă, plimbări peste programul planificat sau extra-minute de joacă. Fă diferența între recompensă și mită. Recompensa este ceva pe care copilul îl primește după ce a facut ceva, iar mita se dă înainte, pentru a-l motiva să facă un lucru. Mituind copilul să faca lucruri, îl determini să nu mai facă lucruri decît dacă îi iese ceva.

8. Stabileste reguli acceptabile și conforme vârstei copilului, iar fiecărei reguli – un sistem de consecințe. Regulile se negociază cu copilul (cele care țin de capacitatea lui de a negocia), dar mai ales se discută recompensele și „pedepsele“ împreună cu el. Lasă copilul s duporte consecințele naturale ale faptelor lui. Asta îl va ajuta să înțeleagă că este și va fi toată viața  ca responsabil pentru comportamentul lor. Suportand consecintele naturale ale comportamentului meu (dacă nu îmi fac tema, profesoara mă va certa sau îmi va da o notă proastă), nu îmi va scădea stima de sine, pentru că știu ca eu am ales acel comportament, ca urmare am ales și să fiu responsabil pentru el.

9. Nu îl pune în situații jenante –cearta sau pedepsirea lui în fața copiilor sau a altor adulți. Nu numai că asemenea practică nu își atinge scopul educativ, dar încarcă un copil de resentimente. Umilindu-l în public, îi punem o etichetă, iar el va fi devalorizat și în fața altora, și în ochii lui.

10. Nu uita că tu ești cel mai bun exemplu de comportament și reacție pentru copilul tău. Nu-i predica lucruri pe care nu le poți respecta. Nu ai niciun drept să o faci și pici de ipocrit, pierzând și respectul copilului tău.