Cum se ceartă femeile cu bărbații

- Ce ai, draga mea?
- …
- Iubito, ce ai?
- …
- Iubitoooo!
- NU MAI ȚIPA AȘA!!!!!!
- Nu țip. Tu țipi.
- ȚIP PE DRACU EU!! Ce vrei?
- Să-mi spui ce ai. De ce ești supărată?
- Nu am nimic.
- De 4 ore taci.
- De 4 ore și 10 minute.
- De 4 ore și 10 minute.
- Ce faci, mă îngâni?
- Nu te îngân.
- Ba mă îngâni. Nu vezi că repeți tot ce zic?
- Nu repe… Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai?
- Nu am nimic, te rog să mă lași în pace.
- Bine, dar…
- Nici un “dar”, nu mai vreau să aud nici un cuvânt, OK? Lasă-mă!
- OK…
După încă cinci minute de tăcere:
- Tu îți bați joc de mine, nu-i așa?
- Poftim? De ce îmi bat joc de tine?
- Pur și simplu nu îți pasă că sunt supărată.
- Păi, nu te-am întrebat ce ai și ai zis să tac?
- Și tu atâta ai așteptat, nu? Să scapi de-o grijă…
- …
- După ce că ești nesimțit și îmi distrugi viața, nici măcar nu-ți pasă…
- Îți distrug viața?
- Da.
- Ce-am făcut?
- Ce-ai făcut?
- Da.
- Chiar vrei să știi ce-ai făcut?
- Da.
- Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…
- OK, zi ce n-am făcut.
- Te faci că nu știi, da?
- Nu, chiar nu știu, jur.
Ea începe să plângă cu sughițuri. Și printre sughițuri vorbește:
- Și când te gândești că erau și alții de față și au văzut că mă tratezi ca pe proastă.
- Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbești?
- Ții minte, acum 3 luni, la ziua ta când te-am rugat să duci gunoiul, de față cu mama și cu tata, și ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu și că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?…
- Așa am zis?
- Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o țineai tu numai la cratiță, să-ți facă deserturi, și tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simțit oribil, să știi, ca ultimul om m-am simțit.
Din nou hohote. El încearcă s-o ia în brațe.
- Ia mâna de pe mine. Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.
- Iubito, dar ai înțeles greșit.
- Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.
- Ești cea mai deșteaptă femeie pe care-o cunosc.
- Mai faci și mișto de mine, ca un nesimțit…
- Doamne ferește! Chiar nu fac.
- Cum poți să-mi zici că sunt cea mai deșteaptă femeie pe care-o cunoști? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligență?
- Nu v-am dat, dar, na… așa mi se pare.
- Adică nici măcar nu ești sigur.
- Ba sunt sigur.
- Ești sigur pe dracu.
- Pe cuvânt că ești foarte deșteaptă, iubito!
- Tu chiar vrei să mă umilești în continuare, nu-i așa?
- De ce te umilesc? Pentru că am zis că ești deșteaptă?
Noi hohote.
- Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi în halul ăsta?
- Mă faci urâtă, așa, pe față, nu?
- Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?
- Îmi repeți atâta că sunt deșteaptă, de parcă eu n-aș ști că așa sunt consolate toate urâtele?
- …
- Taci, vezi? Nici nu mai ai ce să zici. Te-ai blocat.
- Păi m-am blocat, da, că nu știu ce să răspund la astfel de tâmpenii.
- Acuma mă faci și tâmpită, nu?
- Nu.
- Cum, nu? Ce, eu n-am auzit? Insinuezi că sunt surdă?
- Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.
- Am înțeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă și exagerez. Și locul meu e la bucătărie, cu slugile.
- …
- Și mai sunt și curvă, asta deja o știm de mult.
- POFTIIIM?
- NU ȚIPA LA MINE!
- Asta cu curva de unde-ai mai scos-o?
- Mai ții minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?
- Ce ți-am zis?
- “Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?”.
- Așa, și?
- Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbații de la prima întâlnire… Deci curvă…
- EȘTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!
- A, da, acuma sunt și nebună?
- Nu am vrut să zic “nebună” în sensul ăla. Pe bune, iubito, hai să ne calmăm un pic și să…
- DIVORȚEZ!

SURSA: Din revista Unica, ediția din ianuarie 2013