Steve Jobs

 

 

„Când aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul:

Dacă trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima din viaţa ta, la un moment dat vei avea dreptate.

 Citatul m-a impresionat şi de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: „Dacă astazi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ce fac astăzi?”.

Şi atunci când răspunsul a fost „Nu” pentru mai multe zile la rând, am ştiut că trebuie să schimb ceva.

Ideea că în curând o să mor a fost cea care m-a ajutat să fac cele mai importante alegeri în viaţă. Pentru că aproape orice – toate aşteptările noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la eşec – toate aceste lucruri pălesc în faţa morţii, lăsând afară singurul lucru care este cu adevărat important.

Ideea că o să mori este cel mai bun mod în care poţi evita capcana fricii că ai ceva de pierdut. Eşti deja dezbrăcat. Şi nu există nici un motiv pentru care să nu-ţi urmezi inima.

 

Nimeni nu vrea să moară.

Chiar şi oamenii care vor să meargă în Rai nu vor să moară pentru a ajunge acolo. Şi, totuşi, moartea este singura direcţie clară spre care ne îndreptăm cu toţii. Nimeni nu poate scăpa de moarte.

 

Timpul tău e limitat, aşa că nu îţi pierde vremea trăind viaţa altcuiva.

 

Nu te îngloba în dogme – trăind cu rezultatul gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor altora să îţi suprime vocea ta interioară.

 

Şi cel mai important, trebuie să ai curajul să îţi urmezi inima şi intuiţia. Ele ştiu deja ce îţi doreşti cu adevărat să devii. Toate celelalte lucruri sunt secundare.”

 

„Am renunţat la Facultatea Reed după doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru încă 18 luni înainte să o părăsesc definitiv.Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. În tot campusul, orice poster, orice titlu şi orice indicator erau superb caligrafiate.

 

Pentru că renunţasem şi nu mai eram obligat să merg la cursurile normale, am decis să merg la cursul de caligrafie şi să învăţ cum să scriu frumos. Am învăţat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantităţii de spaţiu dintre mai multe combinaţii de litere, despre ce face caligrafia să fie o artă.

 

Era frumos, demn de ţinut minte, subtil, artistic într-un mod în care ştiinţa nu poate explica. Şi am găsit acest lucru fascinant.

 

N-a fost chiar totul romantic. Nu aveam o cameră în care să dorm, aşa că dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 cenţi pe care îi primeai înapoi pentru returnarea unei sticle. Şi am mers în fiecare duminică seara cei 7 kilometri până în partea cealaltă a oraşului, doar pentru a beneficia de o masă gratuită la Templul Hare Krishna.

 

Bineînţeles că, la acea vreme, cursul de caligrafie în sine nu avea nici un fel de aplicaţie practică în viaţa mea. Dar 10 ani mai tarziu, când am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri.

 

Şi le-am integrat în Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare.

 

Dacă n-aş fi renunţat la celelalte cursuri şi dacă nu aş fi avut astfel timp să merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodată mai multe tipuri de fonturi şi un scris atât de bine proporţionat. Şi, din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca nici un fel de computer să nu fi avut astfel de fonturi.

 

Dacă n-aş fi renunţat, n-aş fi făcut niciodată cursul de caligrafie iar computerele personale n-ar fi avut fonturi atât de frumoase ca acum. Bineînţeles că la acel moment, tânăr fiind, era imposibil să unesc punctele.

 

Dar câţiva ani mai târziu, imaginea a fost cu mult mai clară.

 

Aşa că, nu poţi uni punctele dacă priveşti în viitor. Poţi să le uneşti doar dacă te uiţi înapoi în viaţa ta.

Aşa că trebuie doar să ai încredere că punctele se vor uni cumva în viitor.

 

Trebuie să ai încredere în ceva – instinctul tău, destinul tău, viaţa ta, karma, orice altceva. 

 

Abordarea asta nu m-a lăsat niciodată baltă şi a făcut diferenţa în toată viaţa mea.”

 

 Steve Jobs

 

 

sursa: INTERNET