3 ROMANE ce se pot transforma ușor într-o IUBIRE de-o vară

Probabil că vara e anotimpul perfect pentru a citi o carte de dragoste. Și ca să nu fiu eu prea egoist voi recomanda altor devoratori de cărți câteva romane pe care le-am citit cu drag. Urmărește mai jos trei romane ce pot deveni iubirea ta literară din această vară!

„Marele Gatsby”, de F. Scott Fitzgerald poate fi considerat un roman tragic, fiindcă personajul principal, Jay Gatsby, își orientează fiecare gest singurului scop, cel de a o recâștiga pe Daisy, de a regăsi trecutul și a trăi din nou cu ea perfecțiunea pe care a început-o cu câțiva ani în urma. Realitatea și viata, însă, îi spulberă acest singur deziderat.

„Gatsby crezuse până la urmă în luminiţa aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în fața noastră. Ne-a scapat o dată, dar ce importanţă are…mâine o să fugim mai repede, ne vom întinde brațele mai departe…Și tot aşa, până într-o dimineaţă…Și tot aşa, trecem de la o zi la alta, bărci împinse de curent, împinse fără încetare, tot mai înapoi, în trecut...”

 Citat: „Oricât de intensă ar fi vibrația sau prospețimea realității, ea nu se poate măsura cu ce este în stare un om să închidă în adâncul sufletului său”.

„Invitaţia la vals” de Mihail Drumeş este o altă operă care prezintă iubirea în toate etapele ei. Romanul prezintă povestea emoționantă din care putem învăța să prețuim ceea ce iubim și să nu regretăm niciodată ceea ce am făcut.

„Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una. Te simt cînd prezentă, cînd plecată ― totuşi mereu actuală. Dacă uneori te prind de mână, făptura ta se topeşte ca un fulg de zăpadă...”

Citate: „Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea”.

„Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă”.

Scrisă în 1938, „Nuntă în Cer” de Mircea Eliade relatează despre importanța comunicării într-un cuplu. Romanul are la bază două povești, două confesiuni în care doi bărbați vorbesc despre marea lor dragoste și care, în final, se dovedește a fi una si aceeași.

„Dar dragostea a venit mai târziu, dragostea a început de-abia după ce vraja aceea izbutise să ne izoleze şi să ne topească unul într-altul. Pentru că, fireşte, unirea trupurilor noastre s-a pecetluit în acea clipă suspendată, când am cules-o întreagă, cuprinzându-i numai palma… Nici măcar nu o strângeam: o păstram pur şi simplu, înghiţită în palma mea…”

 Citate: „dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit...”

 

„Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea”.

Sursa: INTERNET