De ce adora femeile fascistii relationali

Pentru ca, in general, femeile se cred mai destepte. Pentru ca, desi flatate de dorinta lor, privesc condescendent catre aceste creaturi dominate de instinct si care par a face orice pentru a le intra in gratii – barbatii.

Poate si din cauza lui Bukovski, care a spus: “Gaseste ceea ce iubesti, si lasa-te omorat de asta!”… Pentru ca a fi devastat de emotii, la limita lirismului si a telenovelei, e o exorcizare necesara, scuzabila daca e oficiata pe altarul iubirii. Doar a ei, ca el nu joaca in acelasi film.

Dar mai ales pentru ca  femeile se vor bun psihologi si mai ales salvatoare. Pentru ca au, intr-adevar, inteligenta emotionala superioara, dar asta nu ajuta cu nimic in razboiul relational, nu cu un „bad boy” cel putin.

Unele femei, ravasite de reverii hormonale si ideatice tulburatoare,  isi doresc sa gaseasca barbatul care le va ordona emotiile, supune pasiunile si domina viata – si astfel, sub sigiliul iubirii, vor cauta un fascist. Sperand insa uzurpator ca-l va invata democratia, in utopia egalitatii si dreptatii relationale.

Chiar daca orice femeie e radiolog expert al relatiilor nesanatoase din  jurul ei, este orbita spectaculos in a vedea inechitatea propriei relatii. E radiata de propria-i speranta.

Baietii rai au o pleiada intreaga de calitati atractive: sunt cool, au incredere in sine, creativitate, umor, charisma, IQ si pentru toatea asta, ei domina. Adica aduc provocare.

In termenii psihologiei, „ticalosul” poate fi scorat cu multe bile albe la capitole dezirabile: extrovert, maxim deschis experientei, plin de certitudini, sarac in griji, pare ca tine la degetul mic depresia si alte tristeti existentiale desi vine cu o aura nedeslusita de vicisitudini – invinse insa. Un strop de narcisism, machiavelianism sau comportament antisocial ii vor fi iertate si mai ales justificate drept atitudini corecte fata de o societate oricum nebuna.

Pe acesti bad boys nu-i vei prinde niciodata cu adevarat, astfel ca vanatoarea e continua. Provocare e numele jocului. Pentru ca femeia crede ca poate schimba pe oricine cu armele ei feminine, adorabile cand contractul este respectat, isterice cand simte ca esueaza.

 Pentru ca femeia cauta un stapan care sa faca ce zice ea. Desi cand barbatul ii acorda prea mult timp, ii reproseaza ca nu e suficient de ocupat. Neimplicarea lui e biciul masochist pe care spera sa-l metamorfozeze in catusele de plus ale relatiei.

Desi femeia s-a emancipat social vorbind, instinctul ei de follower o face sa isi caute un stapan tot timpul. Pentru ca ii este greu sa devina liderul propriilor emotii. Pentru ca vrea emotie deliranta si cauta un barbat sa i-o organizeze.

In caz ca nu ati observat, femeii ii place sa joace rolul de terapeut relational. Ce diseca la nesfarsit femeile cand se intalnesc intre ele? Relatiile, ale lor si ale altora. Isi dau explicatii sofisticate, ajung la concluzii salvatoare, dar nimic nu se schimba cu adevarat in propriile lor relatii. Pentru ca din start nu au pe cine: el nu este acolo, este indisponibil emotional cu adevarat.

Cand femeia alearga dupa un barbat care fuge de implicare, relatia devine un maraton al suferintei. O astfel de relatie si sanatoriul au ceva in comun: intri pe propria-ti semnatura.

Si ce il face de fapt pe bad boy sa fie atat de bad? Ca de altfel, este adorabil daca e lasat sa zburde in libertate. Bad devine doar cand nu vrea sa isi asume responsabilitatea relatiei. Poti forta insa un om sa te iubeasca? Intrebarea „de ce nu ma iubesti?” e una dintre cele mai penibile intrebari care se pot pune intr-o relatie. De fapt nu trebuie pusa. Dragostea ori este ori nu este.

In afara de orgoliul de psiholog aspirant ( si va spun ca si cu diploma, nici o femeie psiholog nu-i profet in tara ei) si de instinctul matern de salvatoare, femeia se confrunta cu problema de a accepta respingerea, esecul.

Si de fapt nici nu e vorba de esec – acel barbat nu va fi domesticit niciodata, de nici o femeie, buna sau rea. Daca se va schimba vreodata, o va face din propria-i epifanie, cand va fi, daca va fi.

Putem gasi multe explicatii psihanalitice pentru comportamentul femeii atrasa de acest gen de barbat, precum si display-ul lui de cuceritor neinfricat isi poate avea geneza in dorinta de a cuceri ceea ce nu a avut probabil niciodata: dragostea mamei. Sau poate e rebeliune impotriva tatalui. Sau poate e spiritul competitiv ierarhic cu ceilalti membri ai tribului masculin. Sau…si mai probabil, pentru ca o zana, o data ca niciodata, i-a frant inima si asta a fost tot. Sufera de post traumatic stress disorder.

Doar detasarea si logica pot aduce constientizare asupra pornirilor inconstiente pe care le avem. Nu stiu cat vine dine copilarie, cat vine din modelele cu care crestem, sau cat vine din speranta, frumoasa dar naprasnica, care ne face sa credem ca putem aduce noi o schimbare celuilalt.

Tot ceea ce studiul psihologiei si practica vietii m-a invatat este ca nu vei schimba pe nimeni niciodata prin disperare si cersetorie. Ci mai curand prin demnitatea de a refuza sa intri intr-un cerc repetitiv al respingerii si al asteptarii. Pentru ca si fetele bune devin rele atunci cand bat la usi inchise, pentru ca respingerea scoate ce e mai urat din ego.

Iubesti ceea ce devii “iubindu-l” pe el?….. Acesta e singurul indiciu care iti poate arata daca sa iubesti sau sa lasi.

Sursa: internet